Istoria aromaterapiei

Aromaterapia s-a născut cu adevarat în templele egiptene acum 6.000 de ani. Egiptul a fost locul de naştere al medicinei, farmaceuticii, cosmeticii şi parfumeriei. Aromaterapia s-a răspandit din Egipt spre Israel, China, India şi în zona Mării Mediterane.

Fiecare cultură, începînd cu cele mai vechi şi sfîrşind cu cele mai moderne, şi-a dezvoltat metodele proprii în domeniul aromaterapiei. Fizicienii greci şi medicii militari au fost angajaţi de către Imperiul Roman, după ce acesta a decăzut, ştiinţa s-a răspîndit spre ţările arabe, unde oamenii care practicau medicina erau devotaţi alchimiei şi perfecţionării procesului de distilare şi extracţie.

Pentru multe secole, uleiurile esenţiale au constituit un remediu pentru epidemii, boli şi anumite afecţiuni. India a fost una dintre puţinele ţări în care această tradiţie nu s-a pierdut. Avurveda fiind una dintre cele mai vechi practici medicale din lume.

Aromaterapia funcţionează ca un fel de punte între vechi şi actual, multe dintre industriile din prezent folosesc diferite uleiuri pentru a crea produse care sunt folosite la vindecarea unui număr mare de afecţiuni. Aromaterapia este utilizată în prezent în spitale, clinici şi în case peste tot în lume.

Termenul de aromaterapie şi principiile ei de bază au fost introduse de renumitul chimist Rene Maurice Gattefosse (la inceputul secolului XX). În timp ce lucra la elaborarea unei noi note de parfum, Gattefosse a suferit o arsură la mînă şi a turnat peste rană cel mai la îndemană lichid - un recipient cu ulei de lavandă. A observat cu uimire că s-a redus rapid intensitatea durerii, iar vindecarea s-a făcut fără să rămană cicatrice. Gattefosse a ajuns astfel la concluzia că uleiurile esenţiale sunt utile nu numai în parfumerie ci şi ca agenţi de vindecare, şi s-a referit la noul domeniu cu termenul de "aromaterapie".